Înapoi acasă

Drumul e umed și vântul bate ușor. Aseară a ploat și norii au rămas stăpânii cerului o zi în plus. Sterling își conduce mașina veche pe drumurile întortocheate care duc spre cabana sa, la poalele muntelui Rainier. ”Lets get it on” a lui Marvin Gaye se aude din radioul răgușit al mașinii și Sterling zâmbește. Era piesa preferată a soției lui, care a murit în urmă cu un an. Erau căsătoriți de aproape 50 de ani și se iubeau enorm. Singurul lucru de care duceau lipsă erau copiii și Sterling se învinovățește pentru asta.

De atunci, Sterling e singur și plănuiește această călătorie.

Acoperișul maro în 2 ape al cabanei se vede peste copaci. Peste 2 curbe, mașina se oprește în fața unei porți ruginite, cu un gard din lemn cenușiu, mâncat de timp.

Sterling coboară cu greu din mașină. E slab și bătrân, dar se ține puternic. Se apropie cu grijă și bătut de ploaie de poarta ruginită și desface sârma care o leagă. Pielea lui subțire și zbârcită cedează când unul dintre capetele sârmei refuză sa se miște. Sânge negru cu accente cărămizii iese cu iuțeală din degetul lui și Sterling îl șterge repede de pantaloni.

Cu pulsații în deget, zâmbește. Își amintește de prima dată când a venit aici. Era copil, soarele strălucea ca un glob disco pe cerul de un albastru pur. Era cea mai fericită zi din viața lui.

Cu poarta deschisă, Sterling intră în curtea unde și-a petrecut o mare parte a copilăriei. Părinții lui adoptivi îl aduceau în fiecare vară aici. Drumul e scurt până în fața cabanei iar când mașina se oprește la câțiva pași de aceasta, ploaia măruntă încetează.
Sterling coboară și privește zâmbind din spatele ușii mașinii. Cabana îi amintește de vremuri mai bune, de vremuri petrecute cu părinții lui. De mama sa care făcea cele mai gustoase plăcinte și de tatăl său care l-a învâțat să pescuiască și să repare orice.
În fața cabanei, ca dintr-o pictură, un lac uriaș reflectă razele soarelui proaspăt ieșit din nori. Pontonul e încă în stare bună, mult mai bună decât gardul cenușiu. Sterling își ia bagajele de pe bancheta din spate, închide ușile mașinii și întră în cabană.

Locul arată la fel. Toate lucrurile sunt la locul lor, praful gros fiind singurul indicator că timpul a trecut. Praful gros și vârsta lui Sterling, care își lasă bagajele jos și se apropie de șemineu.
Ultima dată când a fost aici a fost cu soția lui, Eleonor. Asta a fost acum 5 ani, înainte ca ea să se îmbolnăvească. Cancer. Medicii nu au reușit să identifice cauza, vehiculându-se chiar și expunerea îndelungată la radiații. Sterling își sterge o lacrimă albă de pe obraz.
Șemineul e situat pe mijlocul peretelui, opus ușii. Deasupra lui stă o oglindă mică și plină de praf. Sterling o ridică și o șterge cu mâneca. Se uită în ea și vede un bătrân cu părul scurt, alb și tuns în stil milităresc. Mustața și barba îi sunt albe, fața îi e plină de riduri și sub ochii albaștri cu mici pete verzi s-au făcut comode cearcănele.

– Heh, ai îmbătrânit.

În stânga șemineului construit din pietre de tatăl său sunt 2 paturi mari, iar în dreapta lui e bucătăria. Sterling despachetează, încuie ușa și se culcă.

A doua zi, înainte ca soarele să-și facă apariția peste munți, Sterling a făcut curat în toată cabana iar în prima săptămână petrecută acolo, gardul cenușiu a fost reparat. A doua săptămână, Sterling a reparat poarta ruginită și a curățat pontonul.
Fiecare seară de când a ajuns la cabană, Sterling o petrece pe ponton cu o sticlă de whiskey. A avut o viață frumoasă, nu regretă nimic. Poate doar faptul că nu a reușit să aibă copii. În unele seri adoarme zâmbind, amintindu-și lucrurile frumoase din viața lui. Iar în altele, adoarme lăcrimând, fiindu-i dor de soție și de părinții lui.

Săptămâna a treia petrecută la poalele muntelui a început la fel ca și celelalte. Sterling s-a trezit devreme, a mâncat și a reparat cât de mult a putut din ce era de reparat pe lângă cabană. Noaptea a fost neașteptat de călduroasă.
Sterling ia unul dintre scaunele pliante la care a lucrat in zilele trecute și se așează în capătul pontonului. Lumina stelelor de pe cer se dublează în lacul negru. Vântul stă pe loc și Sterling bea rar dintr-o sticlă de whiskey.

Cu fiecare înghițitură pe care o savurează, afară devine din ce în ce mai cald. Lumini ciudate par că se joacă pe cerul nopții, în mișcări armonioase cu luminile de pe lac.
Ca printr-un tunet, un obiect ciudat apare pe cer. E liniște. Se lasă încet jos, pe mijlocul lacului. Are forma unui glob perfect neted. Întreg obiectul e acoperit de ceea ce pare a fi un metal de un albastru închis. Sterling scapă sticla de whiskey, care cade încet până pe fundul lacului.
Îi e greu să vadă ce se întâmplă în fața lui. Ochii încețoșați din cauza băuturii și culoarea mașinăriei nu-i permit să înțeleagă pe deplin ce se întâmplă.

Încearcă să-și șteargă ochii, dar înainte să își dea seama ce se petrece în jurul său, globul albastru trece în viteză pe lângă cabană, defrișând cu ușurință copacii care îi stăteau în cale. Sterling se ridică și aleargă spre cabană. Deasupra ușii stă atârnată pușca tatălui său. Înaine să o apuce, se spală pe față cu apă rece de munte și se privește în oglindă. Ochii îi sunt invadați de mici vene roșii, dar își păstrează albastrul pur. Dintr-o mișcare, Sterling ia pușca, o lanternă și iese afară.

Copacii din spatele cabanei sunt culcați iar departe se văd lumini intermitente. Sterling alege drumul printre copaci, și înaintează cu lanterna oprită și pușca strânsă puternic. Cu fiecare pas, transpiră și îi e din ce în ce mai cald. Deși ceea ce se întâmplă pare incredibil, lui Sterling nu îi e frică și acest gând îl neliniștește. Ajuns aproape de obiectul zburător, Sterling nu aude nimic. E linște. Singurul lucru deranjant e mirosul. Un miros metalic, care îl înțeapă și îl amețește. Înainte să apuce să se intoarcă, Sterling cade pe spate și simte cum corpul său este greu. E conștient de tot ce se întâmplă în jurul său dar nu se poate mișca. Este ridicat ușor și corpul zburător se deschide. Cerul înstelat de deasupra dispare puțin câte puțin în timp ce Sterling intră în ceea ce realizează acum că ar putea fi o navă. În urma sa, puțina lumină de afară dispare. Întuneric. Liniște.

Lumini puternice și zgomot metalic îl trezesc pe Sterling. Nu știe cât timp a trecut de la momentul bizar la care a luat parte. Simte că este culcat pe spate dar corpul său este amorțit. Creaturi curioase îl privesc. Lumina puternică de deasupra blochează orice detaliu pe care l-ar putea observa. Vede doar forme din care ies tentacule mici care schimbă ustensile și sunete. Sterling nu poate descifra ce se întâmplă în jurul său și nu poate vorbi. Dintre luminile de deasupra coboară ceea ce pare a fi un ac uriș care cu siguranță intră în pieptul lui Sterling, dar el nu simte nimic. Acul se ridică la fel de încet și stropi negri cad pe corpul său rece. Pentru prima dată de când a intrat în navă simte ceva. O lovitură puternică în spatele capului îl face să își revină. Simte tot, aude tot și poate să vorbească dar nu știe ce ar putea să zică.
Se ridică încet și vede că nu mai e același Sterling. Corpul său nu mai are aceeași formă și mici tentacule ies din el și se mișcă. Formele care mai devreme erau doar niște umbre care stăteau deasupra lui se apropie, dar acum, Sterling le înțelege:

– Te-ai întors acasă, prietene! Totul e bine acum, nu te speria. Spune-ne! Spune-ne tot ce ai văzut!

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *