Ce este un supererou? Definirea conceptului

În clipul de pe Tipul cu Supereroi am vorbit pe scurt despre ce este un Supererou. În acest articol o să vorbim mai pe larg despre acest termen și despre definițiile pe care le primește. La sfârșitul articolului o să las sursele de unde provine informația + alte surse de unde puteți să citiți lucruri legate de supereroi.

Înainte să vorbim despre supereroi, trebuie sa vorbim putin despre arhetipul eroului si despre eroi.

Arhetipul eroului
Superman

În concepția lui C.G.Jung, arhetipurile sunt elemente constitutive ale miturilor cunoscute de un număr mare de oameni și sunt răspândite pretutindeni ca fiind elementele care stau la baza miturilor. În același timp, arhetipurile sunt produse autohtone și își au originile în inconștient. Motivele arhetipale provin din tiparele spiritului uman fiind transmise prin tradiție, migrație și ereditate (Fordham, Frieda în Cernica 2001, p. 21). Jung a descoperit că toate poveștile sunt guvernate de un model universal, indiferent de cultură sau perioada istorică. Termenul de arhetip poate fi folosit pentru: o imagine, o temă, un simbol, o idee, un tip de personaj sau în modelul unei acțiuni.

Arhetipul care ne interesează pe noi este arhetipul eroului. Potrivit lui Jung, chiar fără să recunoască acest caracter specific, toată lumea are cunoștințe inconștiente despre arhetipul eroului (Lämmlein 2014. p. 11).  Printre arhetipurile eroului se numără și: războinicul, amantul, eroul apocaliptic, anti-eroul, eroul transcedental, eroul romantic, eroul ca și țap ispășitor, eroul dezechilibrat dar și cel mai relevant pentru noi, supereroul.

Supereroul are deseori origini divine sau supranaturale și uneori puteri exagerate. Într-o anumită măsură, societatea are nevoie de supererou, dar el nu reușește să se integreze, un exemplu bun fiind Superman. Fiecare erou pleacă într-o călătorie arhetipală, această călătorie putând fi pentru: căutarea identității, pentru răzbunare, pentru salvarea poporului, pentru căutarea dragostei sau pentru autocunoaștere. Fiecare dintre aceste călătorii are anumite stadii pe care eroul trebuie să le îndeplinească.

Primul dintre aceste stadii este ”plecarea” unde eroul este chemat în aventură, dar nu știe dacă să accepte sau nu provocarea. Al doilea stadiu este ”inițierea”, momentul în care eroul trece într-o altă lume, se maturizează, și vede totul dintr-o altă perspectivă. În continuare, eroul trebuie să treacă de anumite ”sarcini” prin care să își dovedească puterea, rezistența și inventivitatea. Cel mai greu test pentru erou este în ”cel mai intim loc”. Odată trecut acest test, eroul renaște atât fizic, cât și emoțional și spiritual. Ultima sarcină a eroului este întoarcerea și reintegrarea în societate, unde acesta aduce pace și ordine, folosind cunoștințele acumulate în călătorie.

Arhetipul eroului și călătoria sa pentru renaștere, înfăptuită pentru folosul comunității, se regăsește și în mass-media. Unul dintre scriitori care vorbesc despre acest lucru este Mircea Eliade, în cartea sa ”Myth and Reality” unde oferă exemplul supereroului Superman. Eliade descrie caracterul fictiv al unei benzi desenate și dubla identitate a supereroului: „Superman satisface nostalgiile secrete ale omului modern care, știindu-se decăzut și mărginit, visează să se dezvăluie într-o zi ca un personaj excepțional, ca un erou” (Eliade în Moraru 2009 p.32).

Făcând legătura dintre nașterea fizică, emoțională și spirituală a eroului după testul din ”cel mai intim loc” cu supereroul, Packer îi numește pe aceștia ”războinici răniți” referindu-se la nevoia eroului de a cădea și de a renaște. Trauma este un element important pentru caracterul supereroului deoarece este o imperfecțiune, ceea ce îi face mai atrăgători. Ea spune că stresul post trumatic determină alter egoul să devină ceva mai mult, până la crearea supereroului, transformând astfel trauma în putere. (Packer în Welsh 2012, pp. 32-33)

Precum eroul care se întoarce în societate după terminarea sarcinilor pentru a o salva prin pace și ordine, așa și supereroul devine un zeu arhetipal. Acești zei au atât puteri divine, cât și conștiință umană. Zeii noi, care sunt supereroii, sunt interesați de problemele contemporane și încearcă să se examineze pe sine, concentrându-se pe originile lor și pe traumele fizice și mentale (Granger 2014, p. 20).

Eroul

superman

Având în vedere faptul că arhetipurile sunt elemente constitutive ale miturilor și că poveștile sunt guvernate de un model universal, indiferent de cultură (Fordham, Frieda în Cernica 2001, p. 21), Cambell afirmă că „eroii sunt personificarea miturilor și miturile sunt ferestrele culturii”  (Vander Veen 1994). Eroul, având o dimensiune istorică, este dispus să sacrifice totul de dragul unui crez și este o formă mesianică de împlinire a unui destin. Eroul este personajul care găsește o soluție pentru o problemă, chiar dacă această soluție este una fericită sau nefericită. Eroul procedează în acest fel deoarece individul obișnuit suferă din cauza neputinței de a ieși dintr-un conflict și consideră orice soluție una acceptabilă (Caillos, Roger, p. 19 în Moraru 2009, p. 28).

Eroul se diferențează de omul obișnuit pe care trebuie să il ajute. Astfel, Aziz leagă rolul eroului de rolurile sociale spunând că eroul este separat de rolurile sociale existente. Acesta călătorește pe un ”teritoriu neexplorat” îl cucerește și se întoarce. Eroul se întoarce, deoarece un erou „nu îndepărtează pe cineva din lume, ci adună lumea în jurul său” (Aziz 1990, p. 41 in Vander Veen 1994).

Un factor important care stă la baza eroului este eroismul. Harvey, Erdos și Trunbull definesc eroismul ca fiind un comportament extrem de moral care are la bază altruismul, curajul, căutarea de senzații tari și empatie față de ceilalți cetățeni. Acest comportament are nevoie de o declanșare emoțională și are un răspuns rapid (Harvey, Erdos, Trunbull 2010, 313). Eroismul este caracterizat și prin faptul că este „clar emoțional, neplanificat, riscant, adesea de admirat și având în majoritatea cazurilor valori altruiste” (Harvey, Erdos, Trunbull 2013, p. 317

Margolis (1982) oferă o explicație pentru unele acte de eroism afirmând că fiecare dintre noi are două ”euri”. Unul este egoist (E) și unul este orientat spre grup (G). Echilibrul dintre cele două ”euri”  se schimbă în cazul acțiunilor sociale. Prin faptul că o persoană este dispusă să își pună viața în pericol pentru o altă persoană sau un grup de persoane reprezintă o creștere în G. Acest ”sacrificiu” este perceput de către grup ca fiind benefic pentru dezvoltarea grupului și pentru societate. Această decizie de a salva viața cuiva pare a fi altruistă, G devenind mult mai puternic decât S (Harvey, Erdos, Trunbull 2013, pp. 314-315).

Definirea genului cu Supereroi
Adventure Comics

Prima folosire a termenului de ”super erou” pentru a identifica o revistă de benzi desenate a fost pentru Adventure Comics #247 (Aprilie 1958) (Coogan 2006, p. 25).

Unul dintre aspectele importante ale genului este problema integrării băiatului adolescent în societate, acesta fiind unul dintre conflictele pe care genul le pornește și le rezolvă.  În general, poveștile cu supereroi tratează tineri adolescenți care învață să își folosească puterile pentru a-i ajuta pe ceilalți – transformarea băieților egoiști în bărbați altruiști, de exemplu: Billy Batson în Captain Marvel/Shazam sau Peter Parker în Spider-Man. (Coogan 2006, p. 24).  În cazul lui Spider-Man, după ce acesta își capătă puterile, refuză să oprească un hoț, lucru care va duce la moartea unchiului său. Retragerea egoistă și refuzul folosirii puterilor pentru a ajuta comunitatea sunt periculoase și reprezintă un conflict al supereroului între el și societate (Coogan 2006, p. 25).

Un alt element important al genului este imitația și repetiția. În cazul imitației, Superman a fost imitat de către Wonder Man, creatorul lui declarând ”Vreau un alt Superman” (Benton, Golden 1922, p. 22). Mai târziu, într-un proces, s-a demonstrat faptul că în cazul lui Wonder Man au fost încălcate drepturile de autor. Repetiția a urmat la scurt timp după asta, în următorii 2 ani apărând o mulțime de supereroi (Coogan 2006, p. 29).

Grant Morrison, autor de benzi desenate notează: „Odata ce formula a fost stabilită (bazată pe succesul lui Batman și Superman), zeci, sute de variațiuni și combinații de tipuri de eroi au putut fi folosite… Creșterea rapidă a titlurilor cu supereroi în urma lui Superman și Batman și cererea uriașă de material nou i-a încurajat pe tinerii artiști să urmărească noi căi spre inspirație” (Grant Morrison în Welsh 2012, p. 9).

Definirea conceptului de Supererou

Printr-o ordonanță, în anul 1952, judecătorul Learned Hand, a dat o definiție a supereroului. În procesul în care această definiție a fost dată, s-a demonstrat că Wonder Man, prin misiunea, puterile și identitatea sa, este o copie a lui Superman: „Supererou. Un personaj eroic, altruist, cu o misiune pro-socială; cu superputeri – abilități extraordinare, tehnologie avansată, sau abilități fizice, mentale sau mistice foarte dezvoltate; care are o identitate de supererou întruchipată printr-un nume de cod, un costum iconic, care îi exprima biografia, caracterul, puterile sau originile (transformarea din persoană obisnuită în supererou); care este diferit, de exemplu: poate fi deosebit de personaje din genuri diferite (fantasy, stiințifico-fantastic, detectiv etc.) de o preponderență de convenții sociale. Deseori supereroii au identități duale, cea obișnuită fiind un secret bine păzit” (Coogan 2009, p. 76).

superman-supererou

O altă definiție a supereroului este dată de Richard Reynolds care se folosește de originile lui Superman în elaborarea definiției. El evidențiază următoarele carecteristici ale supereroului spunând despre acesta că trebuie să treacă prin anumite faze pentru a deveni supererou. Prima fază este pierderea părinților prin care viitorul supererou ajunge la maturitate fără a avea o relație cu părinții, ieșind astfel în evidență. A doua fază, pe care o numește „Omul-zeu” se referă la faptul că unii supereroi dispun de una sau mai multe supereputeri care îi fac să pară zei pentru oamenii obișnuiți. Următoarea faza se referă la fapul că supereroii de multe ori încalcă legea pentru a face dreptate, fiind mai devotați pentru justiție decât pentru lege. A patra fază pune în contradicție natura superumană a supereroului cu lucrurile obișnuite din jurul său. Un alt lucru esențial pentru supererou este identitatea secretă, cele două identități de care dispune fiind foarte diferite. Al șaselea criteriu este faptul că supereroii pot fi patriotici și loiali statului, chiar dacă nu respectă tot timpul legile statului. Ultimul criteriu face referire la știință și magie, care sunt folosite pentru a da un plus de culoare supereroului (Reynolds în Flores 2005, pp. 25-26).

Reynolds folosește originea lui Superman din anul 1938, supereroii trecând prin diferite faze odată cu trecerea anilor și climatului cultural din care făceau parte (Flores 2005, p. 26).

Superman, fiind primul supererou, a fost inspirat după cum zice Fingeroth de personaje mitologice și religioase, cum ar fi Hercule sau Samson. Printr-un sistem de simboluri Superman devine o paralelă a lui Iisus Hristos (Fingeroth în Gaitanos). O definiție asemănătoate vine și din partea lui Indick care definește supereroul ca fiind un „amalgam de arhetipuri clasice ale tradiților Greco-Romane și Iudeo-Creștine: superputerile întruchipate de erou fac aluzie la ”statusul semi-divin” al eroilor Greco-Romani dar cu ”slăbiciuni și deficiențe umane” precum eroii și oamenii obișnuiți din tradiția Iudeo-Creștină” (Indick în Granger 2014, 18). Multă lume compară supereroii cu niște zei moderni sau cu reîncarnări ale zeilor din vechime.

Superman

Supereroii sunt personaje mitice, cunoscute pentru curajul și blândețea lor, au un nume care îi caracterizează, un costum și abilități superioare oamenilor de rând. Caracteristicile puterilor sunt evidențiate prin costum (Gaitanos). Au fost dezvoltate mai multe categorii de supereroi: salvatorii umanității și a valorilor societății, soldați ai Americii sau eroi feminini, simbolizând femeia moderna, cum ar fi Mary Marvel sau Wonder Woman (LoCicero în Gaitanos). Supereroii au adesea aceleași caracteristici ca și eroii mitologici în ceea ce privește originea și potențialul. Hawkman este încarnarea zeului egiptian Oros, Ibis the Invisible este modelat după Thoth, Flash este o copie a lui Hermes, Wonder Woman este fica reginei amazoanelor Hippolyta. Thor este încarnat în doctorul american Don Blake, The Green Lantern este asociat cu zeul Vainamoinen. O figura importantă este Captain Marvel, care își primeste puterile de la un vrăjitor pe nume Shazam. ”Acronimul său vine de la înțelepciunea lui Solomon, puterea lui Hercule, rezistența lui Atlas, puterea lui Zeus, curajul lui Ahile și viteza lui Mercur” (LoCicero în Gaitanos)

O altă definiție pentru termenul de supererou este dată în prefața cărții ”What is a superhero?”, de Michael Uslan, care a predat primul curs despre benzi desenate, care a fost producător executiv la toate filmele cu Batman, de la filmul Batman al lui Tim Burton din 1989 până la The Dark Knight Rises din 2012, și care a primit în 2012 primul doctorat în benzi desenate din lume. El caracterizează supereroii ca având: puteri și abilități extraordinare, un costum colorat și o identitate secretă. După apariția lui Batman, la 11 luni după ce a aparut Superman și a setat aceste ”reguli”, regulile au fost puțin schimbate. Batman avea un costum și o identitate secretă dar nu avea superputeri propriu-zise, dar avea umanitate, lucru la fel de important. Pe lângă cele menționate anterior, supereroul avea nevoie de un jurământ, trebuia să facă un sacrificiu, trebuia să facă un angajament, și, trebuia să fie fizic cât și psihic, cel mai bun, devenind astfel, o legendă urbană, un supererou (Rosenberg și Coogan 2013).

Koller spune despre supereroi că sunt personaje inadaptabile care nu reușesc să se integreze în societate. Personaje precum Peter Parker ”Spiderman”, Bruce Banner ”Hulk” sau Reed Richards ”Mr. Fantastic”, nu se încadrează în mainstreem, sunt interesați de tehnologie și știință, și au o inteligență ridicată. Le lipsește încrederea socială și stima de sine, nu au mulți prieteni și sunt caracterizați ca fiind niște ”tocilari”. Pe de altă parte, avem personaje precum Bruce Wayne ”Batman” și Oliver Queen ”Arrow” care sunt miliardari și membri importanți ai societății care trebuie să participe la interacțiuni sociale în mod regulat. Adevăratele lor intenții sunt ascunse, acestea fiind cunoscute doar de către apropiații lor, care în ambele cazuri le sunt angajați.

Desigur că sunt și alte exemple care nu se încadrează in aceste categorii. Un exemplu bun este personajul Clark Kent ”Superman”. Acesta, deși nu este văzut ca un inadaptabil, își modelează în așa fel comportamentul, încât oamenii din jurul lui îl percep ca fiind rușinos, introvertit și laș, valori total opuse față de adevăratul său ”eu”. Un alt exemplu este Matt Murdock ”DareDevil” care deoarece fiind orb, nu reușește să se integreze pe deplin în societate (Koller 2014, 28).

John Lawrence și Robert Jewett definesc supereroul american: „Supereroul mono mitic (american) se distinge prin origini deghizate, motivații pure, o îndatorire de răscumpărare, și puteri extraordinare. El provine din afara comunității din care este chemat să o salveze, și în acele cazuri excepționale când își are reședința acolo, supereroul joacă rolul unui idealist singuratic. Identitatea lui este secretă, fie prin virtutea originii necunoscute sau prin alter ego: motivația sa este un zel dezinteresat pentru justișie” (Lawrence, Jewett în Welsh 2012, p. 10).

Rorschsch

În concluzie, Mitologia supereroilor este despre scăpare. E despre crearea unei identități noi, a unui personaj mai bun, a unui personaj diferit. De obicei, aceste creații aparțin persoanelor singuratice. Un bun exemplu este Rorschach. El apare ca un justițiar cu sânge rece îmbrăcat într-un palton cu o mască în alb și negru care își schimbă forma. În realitate, el este Walter Kovacs, un habotnic singuratic. Prin mizeria, tristețea și nebunia lui Kovacs, ne dăm seama cum a ajuns să devină un supererou. El avea nevoie de un început nou în care să scape de propria viață, deoarece în copilărie a fost abuzat, bătut și agresat. Pentru Rorschach, această transformare este importantă deoarece doar așa mai poate trăi cu el, masca devenind adevărata sa față. El a ales un nou început, prin care devine altcineva prin care iși distruge eul său afectat și slab și își crează o nouă viață, ca cineva puternic și curajos (Rosenberg și Coogan 2013, p. 12).

 

 

 

Misiunea

Supereroul are nevoie de o misiune pentru a funcționa ca și supererou în această mitologie. De exemplu, misiunea primului supererou, Superman este de a fi „Campion al celor asupriți…jurat să-și dedice existența pentru a-i ajuta pe cei care au nevoie” și să „ajute omenirea” (Siegel, Action Comics #1 Junie 1938, 1). Astfel, acțiunile supereroului trebuie să fie altruiste iar fără a această misiune, un supererou nu ar fi altceva decât un simplu individ care ajută oamenii, cineva care beneficiază de pe urma puterilor lor (Coogan 2006, p. 31).

De asemena, pe lângă altruismul de care trebuie să dea dovadă, lupta supereroului împotriva răului trebuie  să se încadreze în moravurile existente în societate, aceasta fiind pro-socială.

Supereroul nu trebuie să își urmărească propria agendă (Coogan 2009, p. 77).

Desigur că sunt și excepții de la regulă, nu toți supereroii fiind încadrați în aceste criterii. Un bun exemplu este Hulk, care este un supererou fără o misiune. Deseori este antisocial și în conflict cu armata Statelor Unite dar niciodata nu a vrut să rănească pe cineva intenționat. Hulk luptă pentru autoconservare dar cu toate acestea face un bine.  Este eficient ca și supererou, chiar dacă îi lipsesc misiunea și motivația. Totuși, poveștile lui au elemente ale genului cu supereroi: răufăcători, știința care îl transformă, prietenul, echipele de supereroi, lucruri pentru care Hulk face parte din genul cu supereroi (Coogan 2006, pp. 40-41).

Puterile

Green Lantern

Genul cu supereroi se identifică cel mai ușor prin elementul de ”superputere”. Superman și Wonder Man sunt identificați de către Hand ca având ”putere și viteză miraculoasă” și fiind ”total indestructibili împotriva răului”, ambii supereroi fiind desemnați drept ”cei mai puternici oameni din lume” (Coogan 2009, p.78). Superman are super-viteză, super-putere, super-salturi și este invulnerabil. De-a lungul timpului, puterile lui Superman au devenit din ce în ce mari (Coogan 2006, p. 78), fiind un extraterestru care își primește puterile de la soare (Welsh 2012, p. 13).

Pe de altă parte, „Batman a fost construit ca un supererou fără superputeri” (Kane, Batman and Me 1989, 99 în Coogan 2006, p. 41). El are o misiune de răzbunare clară și identitatea, reprezentată de costum și numele de cod, îi oferă statutul de supererou. Deși nu are ”super” puteri, are abilități fizice și psihice foarte dezvoltate  (Coogan 2006, p. 41).

Un alt supererou, Green Lantern își primește puterile de la o lanternă mistică, oferindu-i posibilitatea să creeze un inel cu care căpăta o varietate de abilități, Barry Allen s-a transformat în Flash datorită unui fulger, prin care a primit super viteză (Welsh 2012, p. 13).

IdentitateaBatman

Identitatea duală a supereroului este o caracteristică importantă a genului. Hand spune că personajele cu identitați eroice ascund ”costum
e acrobatice” sub ”haine obișnuite”, astfel costumul este un element important al identității unui supererou, alături de numele de cod.

Aventurile în care participă eroul servesc pentru alter egoul lor și pentru numele de cod (Coogan 2009, p. 78).

În ceea ce privește numele supereroului, acesta este denumit în urma aventurilor sale și a faptelor pe care le face. De exemplu, Batman, prin faptul că inspiră frică, este asociat cu umbrele și are o doză de misticism și datorită întâlnirii lui cu un liliac în timp ce acesta căuta o deghizare, iar Superman, care are puteri supra omenești și reprezintă apogeul la care umanitatea speră să ajungă (Coogan 2009, p. 79).

Costumul

Superman

Costumul este un element important al supereroului deoarece proclamă identitatea acestuia.

Insigna, un ”S”, un fulger, un liliac, toate aceste simboluri definesc supereroul și transmit cine este acesta și ce îl separă de ceilalți supereroi (Welsh 2012, p. 14). Costumul are rolul de a înlătura „detaliile specifice ale înfățișării obișnuite ale personajului, lăsând doar o idee simplificată reprezentată de culori și de costum” (Coogan 2009, p. 79).

Culoarea și blazonul supereroului sunt importante, fiecare având propriul său rol, McCloud menționând: „Deoarece culorile costumelor rămân aceleași, panou după panou, ajung să simbolizeze personajul în mintea cititorului” (Coogan 2006, 34). Despre blazon, Coogan spune că „ subliniază numele de cod și este o declarație simplificată a identității” (Coogan 2009, 79).

Morrison subliniază faptul că Superman a fost primul supererou care a beneficiat de noua tehnologie de printat în 4 culori: roșu, galben, albastru și negru.  Astfel, benzile desenate au primit o „strălucire spectrală și luminoasă” (Morrison în Welsh 2012, p. 14)

Pe de o parte, Reynolds notează că sunt 2 modalități în care poate fi folosit costumul: fie ca și sursă de putere fizică (Tony Stark/Iron Man) sau ca deghizare și simbol al supereroului. În cazul lui Thor, costumul său nu are același rol ca și mai sus. Costumul reprezintă un simbol al statutului său de zeu (Welsh 2012, p. 25). Dar, pe de altă parte, costumul este folosit ca și o tâinuire simbolică. Costumul lui Batman reflectă caracterul său și reflectă modul în care operează în această sferă (Langley în Welsh 2012, p. 26).

Surse:

Armundo, Marco, The Myth of the Superhero,The Johns Hophins University Press, 2013.

Aziz, Robert. CG Jung’s Psychology of Religion and Synchronicity. New York: State University of New York Press, 1990.

Beth, Russel W. Possessions and the Extended Self. Journal of Consumer Research 15 September: 193-168, 1988.

Cambel, Joseph. The Hero with a Thousand Faces. NJ: Princeton University Press, 1949

Carney, Sean. ”The Function of the Superhero at the Present Time” Iowa Journal of Cultural Studies 6 (Spring 2005)

Cernica, Niadi ”Contribuția lui Jung la analiza imaginarului” Analele Univeristății Seria Filosofie și Discipline Socio Umane (2001)

Coogan, Peter. A comics studies reader. University Press of Mississippi, 2009.

Coogan, Peter. Superhero The Secret Origin. A MonkeyBrain Books Publication, 2006.

Duncan, Randy, și Mattjew J. Smith. The Power of Comics (The Continuum International Publishing Group Inc., 2009.

Evelina Vrânceanu Arhetipurile în publicitate (I), http://gapadvisors.ro/articole/arhetipurile-in-publicitate-l/

Flores, Emil M. ”The Concept of the Superhero in Filipino Films”

Foster, C. Clash of the Industry Titans: Marvel, DC, and the Battle for Market Dominance, The School of Graduate and Postdoctoral Studies, The University of Western Ontario, 2013

Gaitanos, George. ”The story of comic bokks superheroes: a political propaganda or am irban religious cult? http://www.inter-disciplinary.net/probing-the-boundaries/wp-content/uploads/2013/04/gaitanosspaper.pdf

Granger, C. ” The New Hero: A Jungian Reading of Contemporary Superhero Film Adaptations” B. A. (Hous) Film & Media, University of Stirling 2014.

Harvey, Joan. Erdos, George și Lisa Turnbull. ”How do we percieve heroes” Journal of Risk Research (2010).

Hockett, Sean. ”Comic Book Heroes” Saving the World a Guide to Heroes

Koller, B. I Need A (Super)Hero An Analysis of Heroes and Superheroes, and Theyr Roles as Intermedial Phenomena, Masterarbeit, Karl-Franzens-Universitat Graz, 2014.

Lammlein, B. ”Brandind & Publicitate și Strategie” (Teză de doctorat), Facultatea de Jurnalism și Științele Comunicării, Universitatea București, 2014

Moraru, Mădălina. Mit și Publicitate. Nemira, 2009

Porter, Lynnette. Lavery, David și Hillary Robson, Saving the world A Guide to Heroes. ECW Press, 2007

Rosenberg, Robin S. și Coogan, Peter. What is a Superhero?. Oxford University Press, 2013.

Vander Veen Steve . The consumption of heroes and the hero hierarchy of effects. Advances in Consumer Research, Volume 21, 1994.

Welsh, M. T. ”Symbolic Heroes: Superhero Films in a Post 9/11 World” Master of Arts, University of Texas Austin, 2012. http://www.inter-disciplinary.net/probing-the-boundaries/wp-content/uploads/2013/04/gaitanosspaper.pdf

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *